luni, 26 septembrie 2016

InstaMania #80

Hello ladies,

    A venit in forta, ne-a luat prin surprindere si si-a intrat in drepturi! Toamna si-a cam aratat coltii in ultimele zile dar eu zau daca m-am suparat! O accept asa cum e pentru ca stiu ca se va imbuna si o sa ne rasfete asa cum doar ea stie.
   Cu o viteza supersonica ne indreptam spre perioada mea preferata din an, lunile octombrie si noiembrie fiind cele dupa care oftez pe aproape tot parcusul anului. Oricum, nu stiu cand a zburat acest an, deja aud intrebari de genul: Ce facem de Craciun? sau Revelionul? Unde-l petrecem? si ma zgribulesc. Mai stai timpule in loc putin!
    Eu sper ca macar aceste doua luni sa se scurga mai incept pentru ca am planuri mari si nu ma las cu una cu doua. 
   Dar, sa revenim la subiectul de azi. InstaMania si-ale sale aventuri!


   Cand tomana isi intra in drepturi, scot "artileria grea" si inving orice urma de zgribuleala: bocanci, pantaloni si geaca de piele si-am plecat. Acum e ok! Sunt pregatita!


    Dupa ce am incheiat experienta Loncolor Trendy Colors (toate detaliile aici), am trecut la o noua etapa. Directions este in teste iar nuanta Rubine a fost aplicata fara mila. Rezultatul? Imi place la nebunie! Promit sa va arat si voua in curand "opera" mea. 


    Joi am aniversat "sweet sixteen-ul" relatiei noastre si chiar daca am amanat cu o saptamana petrecerea in stilul nostru (aka muntele ne cheama) am fost rasfatata cu inimacii siluetei. Oh, gogosile acestea sunt atat de bune incat si daca as fi avut 10 cred ca le-as fi mancat pe toate!


     Vineri am avut motiv de sarbatoare. Katia Deenei a implinit frumoasa varsta de 6 ani iar noi am sarbatorit-o cu multe rasete, galagie si voie buna. Ah ce mult mi-a placut!


    In punctul culminant al petrecerii, Deena ne-a prezentat opera sa care a fost la fel de gustoasa pe cat de bine a aratat iar noi i-am cantat Katiei cu patos si multa pasiune un La multi ani! atat de fals incat mi-e teama sa nu fi traumatizat copilul. 
    Acum, nu stiu daca radea de noi sau de bucurie. Ramane un mister....
    Oricum, doresc sa ii urez si pe aceasta cale un mare Laaaa muultiiiiiiii aniiiiiiiiii! E un copil de nota 10 si e prietena mea! Pam! Pam! 



    Daca mi-ar fi spus cineva in trecut ca o sa merg la cinematograf pentru a vedea un film cu cowboy as fi ras cateva minute bune dar acum, dupa ce am vazut distributia filmului Cei 7 Magnifici mi-am schimbat parerea.
   Sambata a fost seara de film si zau ca nu ma asteptam sa-mi placa atat de mult. Denzel Washington si inegalabilu-i stil ne-a cucerit si fara drept de apel si fiecare personaj in parte ne-a facut sa stam cu sufletul la gura pana la final.
    Daca va e pofta de un film diferit, vi-l recomand cu drag. dupa parerea mea, chiar merita!


    Si inchei cu unul dintre cadrele dupa care am tanjit tot anul...


    Sper ca v-a placut episodul de astazi si daca doriti, puteti sa ma vizitati si pe Instagram. Eu sunt bydeemakeup.

Kiss Kiss si o saptamana ca-n filme!

duminică, 25 septembrie 2016

Experienta mea cu Loncolor Trendy Colors

Hello ladies,

    Cred  ca aceasta postare a fost asteptata de multe dintre voi dar am amanat publicarea sa deoarece mi-am dorit sa va prezint intreaga experienta inclusiv fotografii cu momentul glorios in care am reusit sa ajung la nuanta mea naturala.
    Ei bine, ultima parte a fost respectata in proportie de 80% pentru ca inca nu am eliminat toate reflexiile roscate din parul meu balai si am inceput o noua aventura dar cu o alta gama de nuantatoare.


   In ultimii doi ani am folosit doar vopsea semipermanenta Loncolor Trendy Colors si am fost foarte multumita de calitatea sa. Stiu ca parerile sunt impartite in privinta sa dar eu nu am ce sa le reprosez. Am testat aproape toate nuantele de roscat iar ultima data m-am aventurat pe taramul mai intunecat al brunetului (review si demo aici).
    La inceput mi-a fost teama ca n-o sa ma bucur foarte mult de nuantele minunate ale roscatului dar cu timpul am realizat ca vopseaua semipermanenta nu se indeparteaza prea usor asa ca am devenit din ce in ce mai curajoasa.
    Am inceput cu R5 care a fost partenerul meu o buna bucata de timp. Acesta a fost primul meu articol dedicat experientei cu Loncolor dar, odata cu trecerea timpului si repetarea aplicarilor nuanta sa a devenit din ce in ce mai intensa si mai greu de indepartat. In acea perioada ma bucuram ca nuanta sa persista din ce in ce mai mult si ma gandeam ca in momentul in care imi voi spala parul cu apa putin mai fierbinte voi reusi sa o indepartez din cateva samponari. Mhm...


    Apoi am continuat cu Loncolor Trendy Colors R4, un roscat la fel de frumos care mi-a placut la nebunie.


    Si ultima experienta inaintea primei pauze a fost cea cu R6, nuanta de care m-am indragostit. A fost preferata mea, mi-a placut la nebunie si singurul motiv pentru care am renuntat la ea si am decis sa incerc sa revin la nuanta naturala a parului meu a fost ca dupa ce l-am folosit de mai mult ori a inceput sa isi piarda rezistenta/puterea de acoperire. Dupa 7/10 zile de la nuantare radacinile mele erau foarte, foarte vizibile aspect deloc placut pentru o persoana care are parul destul de deschis la culoare.


    Si-atunci am decis ca a venit momentul sa redevin blonda (era pe la mijlocul lunii mai). 
    Am facut o baie fierbinte, am facut scufundari in cada, mi-am clatit parul cu apa fierbinte si am asteptat sa vad minunea. Apa din cada avea o nuanta rosiatica si eram sigura ca sunt pe drumul cel buna. Dupa ce mi-am zvantat parul si am aruncat o privire spre persoana care ma privea de cealalalta parte a oglinzii am constatat cu stupoare ca nuanta parului meu era aceeasi.
    Ok, nu renunt! 
    Nu doream sa incerc faimoasa solutie de indepartare a vopselei - ColurB4 asa ca am continuat incercarile:
-  sapun de casa - nope;
- apa fierbinte - nope;
- sampon anti-matreata - H&S - nu a functionat in cazul meu dar ulterior l-am descoperit pe Syoss antimatreata pentru par gras si ne-am inteles destul de bine;
- sampon cu un strop de bicarbonat - functioneaza destul de bine si are si efect impotriva sebumului suparator;
- masca cu miere - a reusit sa indeparteze putin din reflexia rosiatica;
- masca cu miere, ulei de masline si lamaie -la fel ca si mai sus;
- masca cu vitamina C (sampon + vitamina C pisata sau o fiola de vitamina C) - mi-a fost teama sa o las prea mult sa actioneze asa ca nu a avut un efect vizibil.

    Si dupa ce am eliminat toate variantele am ajuns la concluzia ca nuantele rosiatice pot fi eliminate prin intermediul urmatoarelor ajutoare:
- foarfeca;
- ColourB4 - nu l-am folosit dar am inteles ca e foarte eficient;
- rabdare.


    Am optat pentru ultima varianta si am decis ca n-o sa-mi mai agresez parul. Dupa cateva luni, dorul de roscat a inceput sa se simta din ce in ce mai intens si mi-am spus ca inca o samponare n-o sa fie la fel de greu de indepartat.
   Am amestecat doua pliculete de nuantator V3 cu un pliculet de R6 iar rezultatul mi-a placut la nebunie. Dupa cateva saptamani am aplicat si brunetul N1 despre care va vorbisem mai sus si cu asta am pus punct aventurii mele.


    Nuantele de brunet au disparut la fel de repede pe cum aparusera si roscatul meu a ramas pe pozitii din ianuarie pana in momentul de fata.
   De aceasta data nu l-am mai agresat, singura metoda prin care am incercat sa il indepartez a fost cu ajutorul samponului Syoss pe care il lasam sa actioneze cateva minute inainte sa-l clatesc si de vreo doua ori cate o masca cu lamaie care a indepartat putina culoare dar nu a excelat.


   Acum, dupa opt luni, pot sa spun ca daca doriti sa scapati rapid de aceste nuante, presupun ca veti reusi doar cu ajutorul lui ColourB4. Eu nu am incercat dar, cine stie... poate pe viitor voi incerca.
    Oricum, de aceasta data tranzitia catre nuanta mea naturala a fost mai usor de realizat deoarece am avut de-a face cu o singura aplicare a roscatului asa ca diferenta dintre radacina si parul vopsit nu a fost chiar atat de vizibila. Cred ca as fi putut sa aplic si un castaniu inchis pentru a elimina toate diferentele dar am preferat sa experimentez si sa va prezint fiecare etapa, pas cu pas.
    Asadar si prin urmare, roscatul este o nuanta frumoasa, care este destul de usor de intretinut dar care este incapatanata in momentul in care decidem sa renuntam la ea. Am impresia ca dintre toate R6 e cea mai rezistentat si, subiectiv vorbind, si cea mai frumoasa.
   Daca ar fi sa iau de la capat si sa incep sa ma joc cu culorile fara ca parul meu sa aiba urma de "interventie" chimica as prefera sa aplic cate o nuanta, sa ma bucur de ea si apoi sa astept ca aceasta sa fie indepartata/spalata in totalitate dupa care sa trec la o noua nuanta. In acest mod totul ar deveni mult mai usor, iar toata munca de convingere ar disparea.
    Voi ati folosit produse de acest gen? Daca da, astept sa-mi impartasiti si experienta voastra.

Kiss Kiss Dee

vineri, 23 septembrie 2016

Vinerea imbulinata #90

Hello ladies,


    Astazi nu as putea sa incep decat cu eterna introducere: E vineri, e zi de imbulinare! 
    Tiptil, cu pasi marunti si fara graba am ajuns la episodul cu numarul 90. Inca nu-mi vine sa cred ca am reusit sa concep 90 de modele diferite. sunt o fana atat de de mare a bulinelor incat nici nu mi-am dat seama cand au trecut lunile si cand am adunat imbulinarile. Chiar, oare cate buline am aplicat in atatea episoade? 
    Nu cred ca ar putea fi contorizate.
   Pentru imbulinarea de astazi, m-am reintors la eternul meu albastru royal de la Golden Rose, o nuanta pe care am iubit-o de la prima aplicare si pe care o folosesc adesea. Apoi, am aplicat buline in nuante varatice iar rezultatul final mi-a placut la nebunie.





    Ce parere aveti despre imbulinarea de azi?
   Ce nota primeste?

Kiss Kiss Dee

joi, 22 septembrie 2016

OOTD: I'm a wanderer

Hello ladies,

    Cand toamna e binevoitoare iar zilele-s frumoase, indreapta-te spre o tinuta lejera, ia-ti palaria si fugi!
    Aceasta e deviza mea de weekend si destul de rar ce-i drept, si in timpul saptamanii.
    De fiecare data cand vad ca soarele straluceste, simt ca nu mai pot sa stau in casa asa ca plec in primul loc care imi vine-n minte. Adesea, locatia e perfect aleasa iar calatoria ma relaxeaza total.
    Pentru astazi, mi-am dorit sa va prezint un outfit lejer, cu un strop de culoare si o plarie perfecta pentru acest sezon. Dupa parerea mea, o tinuta cu iz androgin poate fi purtata in orice moment al zilei fara sa ne facem probleme ca am putea sa fim prea indraznete.

Zaful

    Despre camasile in carouri nu cred ca mai are rost sa va spun ceva, sunt preferatele mele si de cele mai multe orican ies din casa optez pentru un model asemanator cu cel pe care il port astazi. Carouri, culori si diverse texturi ale materialelor... un vis pentru mine!
    Ma pregatesc sa incerc si o combinatie cu o fusta eleganta iar daca rezultatul va fi unul reusit, promit sa vi-l prezint si voua!
   De acaesta data am apelat la una dintre perechile mele preferate de jeansi, lejeri, comozi si putin cam rupti.

Zaful

      Palaria se afla de ceva vreme pe wishlist-ul meu de cand am vazut-o pe zaful.com si am asteptat-o cu nerabdare (in cazul in care aveti nedumeriri cu privire la realizarea unei comenzi sau orice alta intrebare, zafulreviews.com are cate un raspuns pentru fiecare dintre voi). 
    Desi mi-as fi dorit ca materialul sau sa fie putin mai plin, m-am obisnuit cu textura sa si am purtat-o fara probleme. Totusi, din cauza neatentiei mele, in timp ce ne grabeam spre masina sub amenintarea norilor, am dat-o jos si in graba n-am mai verificat daca accesoriul de pe ea este cusut si in acest mod am reusit sa-l pierd. Acum va trebui sa "crosetez" ceva pentru a-l inlocui.



Am purtat:
Palarie - aici;
Camasa- remix.ro;
Jeansi - Stradivarius, via Kurtmann;
Adidasi - NB via remix.ro;
Bratari - Soufeel.

Zaful

    Cam atat pe ziua de azi. Sper ca v-a placut tinuta mea de hoinareala.

Kiss Kiss Dee

miercuri, 21 septembrie 2016

NOTD: Vintage flowers

Hello ladies,

    Poate ca o sa spuneti: O noua manichiura inflorata? Nu din nou....
    Sau: O noua manichiura inflorata? Yayyy!
    Eu imi doresc tare mult sa va incadrati in a doua categorie deoarece simt ca n-o sa ma satur niciodata de manichiuri inflorate. De fiecare data cand vad cate un model cu flori nu ma pot abtine pana nu stiu ca o sa fie al meu. In momentul in care am vazut water decals-urile pe care vi le voi prezenta astazi am simtit ca scrie Dee pe ele. Nu am purtat niciodata un model cu iz vintage asa ca n-am stat pe ganduri si le-am comandat iar dupa ce au ajuns la mine le-am masurat, le-am decupat cu grija (pentru a face economie) si le-am aplicat.
    Ca de obicei, am ales sa le aplic doar pe unghia degetului inelar si a celui mijlociu iar restul au fost invaluite de un mov lavanda care mi s-a parut ca se incadreaza perfect in peisaj.
    Voi ce parere aveti?





    In cazul in care va tenteaza aceste mici accesorii simpatice, doream sa va anunt ca beneficiaza de un pret promotional de 1.49$ si pot fi achizitionate de aici, Born Pretty Store are shipping-ul gratuit (produsele ajung la posta vamala) si folosind codul PML91 puteti beneficia de un discount de 10% din valoarea comenzii. Yay!

Kiss Kiss Dee

marți, 20 septembrie 2016

Recenzie: Pictorita din Shangai - Jennifer Cody Epstein

Hello ladies,

    Cunoasteti expresia Cine cauta, gaseste?
    Ei bine, doresc sa va anunt ca se poate aplica cu succes si in cazul cartilor. Dupa ce in urma cu cativa ani am fost cucerita de Memoriile unei gheise si acum cateva luni am descoperit-o pe Lisa See, mi-am dorit sa  imi mai continui aventurile pe taramul chinezesc. Zis si facut, am apelat la sursa celor mai mari tentatii (site-ul pe care am incetat sa il mai urmaresc deoarece lista titlurilor pe care le voiam crestea cu nemiluita) goodreads.com si am inceput cautarile. Nu a trebuit sa pierd prea mult timp deoarece Jennifer Cody Epstein aparea in topul cautarilor iar de cele mai mult ori recenziile titlurile sale beneficiau de note maxime-cinci stelute.
    Dupa ce m-am decis, am tasnit in libraria online pe care o prefer, am selectat sectiunea beletristica si am inceput cautarile. Pictorita din Shangai era primul titlu care imi atrasese atentia asa ca m-am bucurat enorm in momentul in care l-am zarit si bineinteles, l-am comandat.


   Desi pe rafturile bibliotecii mele asteapta rabdatoare o multime de titluri atractive, n-am putut sa rezist in fata si am inceput-o fara sa stau pe ganduri.
    Bazata pe un caz real, povestea ne prezinta viata lui Pan Yuliang, o artista nonconformista  in adevaratul sens al cuvantului. Chiar daca  inceputul m-a dus cu gandul la Memoriile unei gheise, iar uneori ma intrebam daca o sa am de-a face cu o poveste similara, povestea se deplaseaza intr-o zona cu totul si cu totul diferita.
   Cred ca toata lumea cunoaste Memoriile unei gheise asa ca nu cred ca mai are rost sa va povestesc ceva despre prima parte a acestui roman dar pot sa va spun ca Yuliang reuseste sa scape de aceasta lume viciata datorita lui Pan Zanhua, un intelectual cu o pozitie sociala destul de buna care dupa ce poarta o discutie cu ea descopera ceea ce se afla dincolo de "ambalaj" si decide sa o salveze.
    Si daca ma asteptam ca povestea sa continue cu fluturasi si inimioare doresc sa va spun ca suspansul continua, Pan Yuliang isi descopera vocatia si incepe lupta pentru afirmare. Doreste sa fie vazuta pe plan de egalitate cu barbatii, incalca reguli si se straduieste sa obtina un tratament similar. Bineinteles, povestea ne poarta prin Shangai, Paris, Roma si spre sfarsit din nou prin China iar Pan Yuliang ne face sa ii admiram din ce in ce mai mult ambitia si determinarea.
    Va reusi sa ajunga Pan Yuliang acolo unde si-a dorit? Va avea parte de dragoste si urmasi care sa ii mosteneasca talentul? Va voi lasa pe voi sa descoperiti.
    Eu sper ca am reusit sa va trezesc putin interesul fata de acest titlu si in cazul in care va tenteaza doresc sa mai spun doar ca Pictorita din Shangai isi merita locul pe raftul bibliotecilor noastre.
    
Kiss Kiss Dee

luni, 19 septembrie 2016

InstaMania #79

Hello ladies,

    Timpul zboara fara mila iar noi trebuie sa profitam de fiecare clipa! Chiar daca ultima saptamana a fost foarte aglomerata mi-am dorit sa imi pastrez optimismul si sa fiu cat mai vesela. Am incercat sa fiu cat mai prezenta si pe Instagram, in ciuda oboselii si lipsei timpului liber si ca de obicei, am reusit sa impac si capra si lupul si varza. Putin ce-i drept, dar am reusit!
    Weekend-ul a venit mai repede decat m-as fi asteptat si m-a prins intr-o faza in care imi doream sa lenevesc si pana la urma am ales sa ma relaxez putin in confortul propriei casute pentru ca duminica sa hoinaresc agale.


    A-nceput scoala si agitatia a cuprins strazile orasului. Totusi, uneori ma mai bucur si de linistea unei dupa-amiezi fara galagie.


    In ultima perioada mi-am cam pierdut apetitul pentru bucatarit asa ca meniul pizzeriei Gustosso mi s-a parut extrem de tentant. Nu abuzam, dar ne mai rasfatam din cand in cand.


    Doza de relaxare include: o carte buna, arome placute ale tartelor Yankee Candle, hidratare si ceva dulce. Perfect!


    Pentru mine cel mai bun calmat sunt calatoriile. Oricat de stresata as fi, daca ma pui intr-o masin asi ma trimiti undeva (mai ales pe scaunul copilotului) tac malc si ma relaxez dupa primile 10 minute. Asta da terapie!


    De aceasta data destinatia a fost Sighisoara pentru ca ne-a fost teama sa hoinarim pe munte din cauza prognozei meteo.
    Am gasit-o la fel de frumoasa, la fel de colorata si ne-am plimbat pe strazile sale pana am inceput sa zarim fulgere la orizont. Apoi, ne-am retras tiptil spre casa.


    Acest pasaj a fost intotdeauna preferatul meu deoarece la capatul sau, in partea superioara, se afla de fiecare data un domn cu o chitara care te incanta cu ritmurile sale.


    Si-am incalecat pe-o sa si am mai terminat un episod din InstaMania. Nu uitati, in cazul in care doriti sa va delectati cu mai multe aventuri, va astept pe Instagram. Eu sunt bydeemakeup.

Kiss Kiss si o saptamana ca-n filme!

duminică, 18 septembrie 2016

Poftiti la... Crucea Eroilor Neamului?

Hello hello,

    Dupa cum va spusesem in postarile anterioare, anul acesta ne-am facut de cap (si) prin Bucegi. Desi ne-am fi dorit ca sejurul sa fie mai lung, am profitat de fiecare clipa petrecuta in aceste locuri minunate si ne-am propus ca si anul viitor sa ne petrecem cateva zile cutreierand cararile pe care nu am ajuns sa le exploram in acest an.
    Ultima aventura a fost si cea mai frumoasa/memorabila/remarcabila/ de neuitat. 
    Visam la Crucea Eroilor Neamului de ceva vreme asa ca in momentul in care am trecut prin Busteni si am (re)vazut-o am inceput sa simt din noua aceiasi fluturasi in stomac si furnicaturi in talpi. Trebuia sa ajungem la ea. Trebuia sa o vedem!
    Am lasat aceasta ultima aventura pentru ultima zi de hoinareala deoarece stiam ca va fi solicitatnta si am considerat ca isi merita locul de cireasa de pe tort. Dupa ce am analizat prognoza meteo (care nu era favorabila) si am ascultat-o si pe proprietara pensiunii la care am fost cazati (care spunea ca nu a mai plouat de foarte mult timp si ca cei de la meteo se inseala) am decis sa lasam pe alta data traseul care urca din Busteni pe Jepii Mici si am optat pentru Sinaia-Stana Regala-Caban Piatra Arsa-Crucea de pe Caraiman. Ideea i-a apartinut in totalitate lui Marius care a spus ca in caz de ploaie acest traseu nu este la fel de abrupt si merita sa ne luam si cateva masuri de precautie. L-am ascultat cumintica si a doua zi, dis-de-dimineata ne-am imbarcat si am plecat.



    In cazul in care nu stiati, la Stana Regala se ajunge pe acelasi drum care merge si spre cabana Cota 1400 doar ca la un moment dat drumul se bifurca iar noi trebuie sa viram la dreapta. Dupa ce drumul pe Transbucegi ne-a impresionat atat de mult, speram ca si drumul spre Stana Regala sa fie ... bunicel. Ei bine, va dezamagesc spunandu-va ca din pacate pe unele portiuni iti vine sa cobori cativa sfinti de pe unde apuci, scrasnesti din dinti si speri sa nu pierzi vreo componenta esentiala de acolo, de dedesubt. Oricum, ca un mic pont, daca vreti sa abordati acelasi traseu, in momentul in care ajungeti la ultima curba, cea care vireaza la dreapta si zariti stana...nu mai inaintati cu masina. Ultima portiune este dezastruoasa iar noi era cat pe ce sa nu reusim sa o depasim la intoarcere. Oricum, singura intrebare e: in ce groapa sa intru? pentru ca de ocolit, nici vorba.
    Dar sa revenim la oile noastre. Dupa ce am parcat, am vazut traseul - banda albastra, care intra direct in padure, am privit cerul care era acoperit de nori iar ceata groasa ne facea sa ne intrebam ce mistere ascunde, ne-am zambit, am scos betele de trekking si am pornit. Urcusul este lin iar linistea care te inconjoara la primele ore ale diminetii te face sa intrebi daca tot ceea ce experimentezi e real. 



    Cu fiecare pas pe care il faceam ceata devenea tot mai deasa iar senzatiile erau de nedescris. Fascinatie, teama, curiozitate. Ireal! Uneori, stropii care se formau pe crengile copacilor ne mai faceau sa ne intrebam daca a inceput sa picure si de fiecare data ne bucuram in momentul in care realizam ca totul este in regula. 



    In clipa in care am ajuns pe creasta, un licar de speranta a inceput sa incolteasca in sufletele noastre. Pare sa se insenineze! Poate scapam de ploaie! Poate ca ceata o sa ne paraseasca!



     Si totusi, constatam ca ceata ne urmareste si pe creasta. Ne inconjoara din toate directiile si la un moment dat singurele repere pe care ne putem baza sunt stalpii cu indicatoare. Ne concentram, focalizam, inaintam tiptil. Marius foloseste aplicatia Muntii Nostri (sa-i dea D-zeu sanatate celui care a inventat-o!) iar in jurul nostru se aud din ce in ce mai multe talangi. Imaginatia noastra o ia razna, ne amintim de toate filmele horror pe care le-am vazut, radem si continuam aventura. Dupa un timp zarim si cireada de vacute pe care n-o reperasem din cauza stratului generos de ceata. Sunt plictisite, nici nu ne baga in seama.



    Dupa trei ore ajungem la Caban Piatra Arsa, facem o mica pauza si admiram tufele de jnepenis care ne inconjoara si continuam aventura. Tot inainte, pe banda galbena de acum, pana la urmatoarea bifurcatie. Marius stie, are si aplicatie! Ne descurcam!



     Urcam tiptil pe carare si in stanga observam soseaua pe care urcasem cu doua zile inainte. Pare atat de aproape incat ni se pare ca ar trebui sa facem doar cativa pasi pentru a ajunge la Babele. Bineinteles ca nu e asa dar ne place sa mai si visam.
      Ajungem si la mult asteptata bifurcatie si doar datorita aplicatiei si hartilor (bineinteles) stim ca trebuie sa mergem pe traseul din dreapta - bulina albastra. Primele semne sunt sterse, doar stalpii se mai observa dar suntem convinsi ca suntem pe drumul cel bun. Nimic nu ne mai poate opri!
    Inaintam agale intrebandu-ne daca mai avem mult pana la Cabana Caraiman si bineinteles, daca stratul de ceata ne va parasi. Hmm... Sa speram!
   


     Urcam, coboram si iar urcam si o zarim. Vederea cabanei ne ofera un strop de energie si veselie.


    Dupa ce ajungem la ea, incepem sa deducem pe unde ne va purta cararea care duce spre tinta noastra iar apoi zarim si indicatorul. Bulina albastra Crucea Eroilor Neamului - 45 minute pe Brana Mare a Caraimanului.
    A spus cineva Brana? Aaaaa! 
    Eu ma entuziasmez si uit de toata oboseala pe care o acumulasem iar Marius incearca sa ma tempereze spunandu-mi ca va fi o urcare solicitanta asa ca ar trebui sa luam o pauza. Ok....
     Infulec rapid un sandvici, n-am stare, incep sa ma agit si Marius trebuie sa-mi tina isonul. Hai! Gata! Mergem! Yaaay!



    Cele 45 de minute sunt intr-adevar solicitante iar muschii incep sa te antioneze dar cine mai are rabdare cu ei? In ciuda norilor si a stratului de ceata peisajul este fascinant. Uiti de orice durere si doar solul nisipos te face sa te gandesti din cand in cat cat de norocos esti in absenta ploii.
    Inaintam tiptil, cu pasi hotarati, si uneori ne mai ajutam de cablurile montate pe stanci. E ataaaat de frumos!



    In clipa in care simteam ca nu mai pot norii au inceput sa se ridice si am zarit-o! E atat de aproape! Inca putin...



   Si am ajuns!


    Monumentul este fascinant iar povestea sa e urmatoarea:
    Crucea Eroilor Neamului a fost construita intre anii 1926-1928, pentru a cinsti memoria eroilor ceferisti cazuti la datorie in Primul Razboi Mondial, in luptele impotriva armatelor Puterilor Centrale. Crucea a fost inaltata la initiativa Reginei Maria si a Regelui Ferdinand I al Romaniei, cu scopul de a fi vazuta de la o distanta cat mai mare.
Unele legende povestesc ca acest monument s-a realizat in urma unui vis pe care l-a avut Regina Maria. Muntii Bucegi reprezentati prin vtrful Caraiman au fost stropiti de sange românesc in Primul Razboi Mondial. Pentru constructia monumentului s-a ales varful secundar al Caraimanului (2291 m), deoarece, daca s-ar fi construit monumentul pe varful principal (2325 m), Crucea nu ar mai fi fost vizibila decât din apropiere, de pe platou.
    Monumentul a fost confectionat din traverse metalice imbinate prin nituire intr-o retea. Constructia propriu-zisa a fost realizata efectiv de catre Societatea Cultul Eroilor, fiind mobilizati si un numar mare de tineri. Sculele, lemnul, piesele metalice componente si restul materialelor necesare au fost transportate cu trenul pana la statia CFR Busteni. De aici, o parte dintre traversele metalice si celelalte materiale de constructie a fost transportata de care cu boi pe ruta Busteni – Sinaia – Vf. Paduchiosul – Vf. Dichiu – Platoul Bucegi – Vf. Caraiman, iar restul materialelor, cu funicularul Fabricii de Hartie Busteni. Funicularul a transportat piesele pe Valea Jepilor pana în Cantonul Schiel – pe Platoul Bucegi, de unde au fost duse pe carari inguste cu caii si magarii pana in varful Caraiman.
    Soclul crucii a fost realizat in anul 1930 din beton armat imbracat in piatra de calcar fasonata si ingrijit rostuita, fiind construit la doi ani dupa sfintirea Crucii pentru o mai buna încastrare a ei, initial aceasta fiind introdusa direct in stanca.Grinzile Crucii sunt confectionate din zabrele, golurile dintre bare putandu-se umple iarna cu zapada inghetata. (Sursa)


    Am admirat peisajul, am admirat monumentul, am ignorat galagia din jurul nostru si ne-am bucurat de fiecare clipa a acestei experiente de neuitat.


    Dupa ce ne-am uitat la ceas si am vazut ca e aproape ora 16, am decis ca a venit momentul sa plecam. Coborarea desi plina de provocari a fost mai fascinanta decat urcarea deoarece stratul de ceata se ridicase lasand in uram sa un cer acoperit de nori pufosi. Narnia? Nu, e Romania noastra frumoasa!





     In momentul in care am ajuns la padurea prin care urcasem cu cateva ore inainte am inceput sa scoatem toate onomatopeele din dotare: Wowwww! Pe aici am trecut? Nu-mi vine sa cred! Woooooaaaa!



     Marius zambea in timp ce-mi spunea: 
    Ti-am zis eu ca am ales un traseu spectaculos!
     Ai dreptate! Woaaaa!
    In jurul orei 19 am ajuns si la masinuta care ne astepta rabdatoare, cu chiu cu vai am reusit sa ajungem si la drumul fara gropi si-apoi am afirmat in cor: A fost o aventura pe cinste!
    Desi traseul este destul de lung sunt de parere ca merita parcurs dar abia astept sa ajung si in zona Jepilor Mici pentru a face o comapartie. In curand, abia astept!

    Acestea fiind spuse... Poftiti la ... Crucea Eroilor Neamului?

Kiss Kiss si o duminica de vis!


Design Downloaded from Free Website Templates Download | Free Textures | Web Design Resources