Mi-e dor ... (un ramble cu amintiri ...)
Hello ladies,
Ieri dimineata am intrat intr-un magazin sa-mi cumpar merinde. La iesire, un tanar mi-a deschis usa acordandu-mi prioritate si l-am privit pentru cateva clipe. Era atat de vesel, se vedeau straluciri de ghidusie in privirea sa iar cand a intrat in magazin s-a simtit si energia pe care o emana. A spus un Buna dimineata! din suflet si toate vanzatoarele i-au zambit. In acest mod mi-a venit ideea postarii pe care v-o prezint azi...
.jpg)
Mi-e dor de anii de liceu in care eram neobosita! Nu stiu voi cum ati fost sau sunteti dar eu i-am iubit!
Momentele acelea in care simteai ca lumea e la picioarele tale iar tu ... stai asezata pe norisorul roz asteptand ca toate piesele puzzle-ului sa prinda contur. Cred ca toate am trecut prin aceasta etapa.
Mi-e dor de diminetile in care ma trezeam plina de energie chiar daca imi pierdusem o noapte dansand pana la epuizare. Eram de-atunci un om matinal si chiar daca ajungeam acasa la ora 2 sau 3, dimineata la 6:30 eram in picioare, fresh fara nicio problema. Acum, daca rezist pana la ora 12 a doua zi sunt un om care are nevoie de un energizant, cafea sau o pastila magica...
Mi-e dor de zilele in care veneam nervoasa de la scoala vociferand: Ma doare mana de la cat ne-a dictat! Am de invatat SAPTE pagini pana maine! In acele clipe nu intelegeam de ce mama zambea in timp ce ma asculta. Acum inteleg...
Mi-e dor de clipele in care imi dadeam ochii "peste cap" in clipa in care adultii imi spuneau: Profita de fiecare clipa! Nu e chiar atat de usor sa fii adult!
Cum sa nu fie usor? O sa fiu independenta, o sa fac ce vreau!
Zambiti? Va suna cunoscut sau am fost eu rebela?
Mi-e dor de clipele in care ma tot intrebam ce-as putea sa fac pentru a avea mai multi bani (nu ca acum nu m-as intreba dar in prezent datele problemei sunt diferite ...). Indpendenta de mica imi doream sa am o sursa proprie de venit pentru a-mi cumpara multe haine si parfumuri si cosmetice si, si, si..... Si pana la urma faceam cate o comanda la Avon sau Oriflame, un adevarat hit in acea perioada si ma mai bucuram de cativa banuti in plus.
Mi-e dor de zilele in care intrebam ce mancam azi fara sa fiu nevoita sa gatesc si fara sa ma gandesc ca raspunsul la aceasta intrebare este foarte greu. Acum ma tot intreb de unde aveau atata imaginatie pentru atatea feluri de mancare. Uneori, cand mi se pune aceasta intrebare raspund: Hai sa luam o pizza sau ceva nesanatos! si adesea ma gandesc la bunica mea care ma tot ruga sa-i dau idei iar mie gatitul nu mi se parea o mare filozofie. Ei bine, este! Sa va mai spun ca in primul an de facultate am mancat paste si cartofi prajiti? Da, este mare filozifie sa ai idei si bineinteles sa stii sa le aplici ....
Mi-e dor de prietena mea, cu care ma intalneam aproape in fiecare zi si ne impartaseam secretele si problemele existentiale (foarte grave, care necesitau ore intregi de dezbateri pentru a gasi solutiile optime).
Si nu in ultimul rand... mi-e dor de linistea zilelor obisnuite in care nu trebuia sa-mi cronometrez fiecare actiune, nu trebuia sa alerg de la punctul A pana la punctul M incercand sa rezolv totul in timp record pentru ca seara sa ma asez linistita in pat si dupa cinci minute sa adorm...
Mi-e dor....
Voua de ce va e dor? Aveti momente in care v-ar placea sa va aflati intr-un alt an, intr-o alta "epoca"?
Kiss Kiss Dee
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.jpg)
