Poftiti la... Sarmizegetusa Regia?

duminică, iunie 07, 2015 bydee-make-up 0 Comments

Lume lumee,

    Am revenit cu invitatiile la hoinareala. Asteptam cu nerabdare momentul in care vom incepe sa bifam locuri de pe trips bucket list-ul din acest an si, cu chiu cu vai am reusit. Anul acesta vremea ne-a cam dat planurile pest cap, nu am putut sa ne aventuram prea mult in weekend-uri dar in momentul in care am prins o zi cu soare, am tasnit la drum.
    Sarmizegetusa Regia a fost prima locatie aleasa deoarece traseele de munte sunt inca presarate cu omat si zau ca nu mi-e dor de racoare. Asadar si prin urmare, am pornit la vanatoare (de locatii frumoase, bineinteles).


     Am ales ruta Sibiu-Orastie-Costesti iar in momentul in care drumul asfaltat s-a terminat au inceput si tanguirile. Desi am incercat sa ne informam parerile erau impartite, unii spuneau ca drumul este bun, altii spuneau ca e sub orice critica. Va spun sincer ca noi, am abandonat ideea dupa primii 5 kilometri. Drumul este presarat cu o multime de gropi si in cazul in care nu ai o masina potrivita pentru aceste conditii te cam doare sufletul. Trebuie sa subliniez ceva ce nu am mai vazut pe alte bloguri. Primii 7 kilometri sunt dezastruosi. Dupa acestia drumul devine mai mult decat acceptabil (Daca ati intrat pe drumul neasfaltat si pana la prima troita vi s-a parut ok, atunci puteti sa-i dati bataie! Ce-a fost mai greu se apropie de final). Am tinut sa fac aceasta mica paranteza pentru ca banuiesc ca mai exista si alte persoane care tin la telescoape, scuturi, tobe...etc., etc.
     De la panoul in care se specifica ca mai aveti de parcurs 10km pana la panoul cu 4km drumul e de-a dreptul decent.
   Buuun... sa revenim la oile noastre. Am parcat masina, ne-am uitat pe GPS si am constatat ca mai avem 14.5 km si ne-am spus ca-i floare la ureche (mai ales eu!). Am pornit in pas vioi iar la primul panou simteam ca vom parcurge drumul in acelasi ritm. Mhm....Dupa ce am scapat de cateva vaci nervoase si niste catei curajosi incepeam sa simtim ca energia incepe sa se topeasca incet, incet. La indicatorul cu 4km ma gandeam ca tot ce a fost mai greu a trecut si in maxim o ora o sa admiram frumoasa locatie.
    Ei bine, greul abia atunci incepea. Drumul era din ce in ce mai abrupt, oboseala din ce in ce mai mare. Dar n-am renuntat! Pasind alene am tot inaintat iar cand am ajuns mai aveam putin si cadeam in genunchi precum Dan capitan de plai. Exagerez, dar parca as tot fi chiuit oleaca....



    Sarmizegetusa Regia, sau „cea regeasca”, este numele capitalei Daciei preromane, o fortareata cuprinzand un complex de sanctuare. Fortareata a fost centrul strategic al sistemului defensiv dac. Fortareata cu forma unui patrulater alcatuit din blocuri masive de piatra, a fost construita pe cinci terase, pe o suprafata de aproximativ 30.000 m².
    Cei mai multi istorici estimeaza ridicarea lor în secolele III-II i. Hr, dar sunt si calcule (raportate la ziua solstitiului de vara) din care reiese o vechime cu 600 de ani mai mare. Poate ca unul dintre motive este asemănarea izbitoare dintre Sanctuarul Mare Rotund si celebrul sanctuar de la Stonehenge. E ca si cum amandoua ar fi proiectate de acelasi arhitect, cu amendamentul ca cel de la Orastie are dimensiuni mai reduse. “Soarele de andezit”, de asemenea, poate fi uşor asemanat cu celebrul calendar Maya. 
    Zidul cetatii avea 3 m grosime si o inaltime de aproximativ 4 - 5 m in momentul finalizarii constructiei lui. Deoarece zidul care ingradeste o suprafata de circa 3 ha este construit in asa fel incat respecta marginile inaltimii, cetatea are o configuratie mai neobisnuita, de hexagon cu laturile inegale. In apropiere, spre vest, se afla, pe o suprafata de 3 km, o intinsa asezare civila, in care se observa foarte multe locuinte, ateliere, magazii, hambare, rezezervoare de apa. La 100 de metri spre est, in dreptul portii cetatii, din acelasi punct cardinal, se afla sanctuarele, care au forme si marimi variate. Sanctuarele erau situate pe o terasa, care fusese legata de poarta amintita anterior printr-un drum pavat. Nu se stie dacă erau sapte sau opt sanctuare patrulatere, deoarece ele au fost avariate de romani in timpul ostilitatilor si nu se poate aprecia dacă era un singur sanctuar mare sau doua mai mici construite foarte aproape. Sanctuarele circulare sunt doar doua. (Sursa)

    Pretul unui bilet este de 5 lei, iar zona de acces este amenajata foarte frumos si, din ce am oboservat eu, exista si o parcare.
    In momentul in care pasesti printre zidurile cetatii te cuprinde o stare de liniste, armonie si simti ca totul devine mai usor. Stiau dacii ce stiu cand au ales aceasta locatie...Prima zona este o mica padure cu niste arbori atat de inalti incat iti vine sa stai si sa-i tooot admiri la nesfarsit (de fapt, sincera sa fiu, acesta e sentimentul pe care ti-l ofera intreaga zona). Cu chiu cu vai am gasit si niste bancute pe care sa stam si sa ne tragem sufletul (am pornit pe langa zidul de aparare, daca mergeti prin centru nu aveti cum sa le ratati) iar dupa ce am explorat prima zona am plecat rapid spre zona sacra, cea care ne-a starnit interesul inca de la inceput.




    Prin iarba verde, proaspata si moale se zareau pietrele care au fost martore la atat de multe evenimente importante. Fiecare zona beneficiaza de un panou pe care sunt specificate toate informatiile care ar putea sa ne faca curiosi (asta in cazul in care nu ne-am informat de acasa).
    E frumos, e liniste, e curatenie iar jandarmii au grija de locatie precum niste strajeri din vremurile de mult apuse.





    O noua zona iti starneste curiozitatea si cobori cu sete o mica panta pana ajungi la zona. Am amirat ce era e admirat si ne-am intors in zona sacra care ne facea sa ne simtim atat de diferit. Totul pare un basm, esti intr-o alta lume in care problemele nu exista, esti doar tu cu tine si cu gandurile tale linistitoare.
    Nici nu ne-am dat seama cand au zburat aproape doua ore. 






    Cu ganduri bune si cu muschii "relaxati" am facut cale-ntoarsa spre masina care ne astepta la 15 kilometri...
    N-a fost usor dar a fost extraordinar! Cand am ajuns acasa eram franti dar cu zambetul pe buze si zau ca n-am regretat nicio clipa alegerea facuta (in ciuda febrei musculare chinuitoare care a durat fix trei zile)!
    Acestea fiind spuse... Poftiti la Sarmizegetusa Regia?

Kiss Kiss si o duminica de vis!

You Might Also Like