Poftiti la... Racos?

sâmbătă, august 22, 2015 bydee-make-up 0 Comments

Hello hello,

    Astazi doresc sa va invit intr-un loc de poveste care pe noi ne-a cucerit.
    In momentul in care Marius mi-a spus ca a descoperit o noua locatie "de vizitat" in care gasim un vulcan (care nu este activ dar tot vulcan e...), coloane de bazalt si un castel, am spus ca trebuie sa mergem! Nu se putea sa ratam asa ceva!


    Ca de obicei, ne-am trezit dis-de-dimineata si am inceput aventura mergand pe ruta Medias-Sighisoara (tare greu ne-a fost sa trecem pe langa cetate) - Rupea (la fel...) - Racos. Racos este o comuna care se situeaza in judetul Brasov, cu oameni prietenosi si... drum asfaltat. Trebuia sa mentionez si acest aspect deoarece in momentul in care am introdus punctul de destinatie pe GPS am fost avertizati ca o parte din drum este neasfaltata. Ei bine, drumul este ok, puteti sa va deplasati fara probleme.
    Odata ajunsi in Racos, suntem intampinati de panouri si harti care ne indruma spre atractiile turistice la care dorim sa ajungem.
    Noi ne doream sa incepem cu castelul dar, panoul care ne directiona spre el se situa fix vis-a-vis de castel iar noi, entuziasmati din fire am trecut pe langa el, urmarind sageata de care arata inainte (deci inainte inseamna vis-a-vis, nu mult inainte...). Inaintand incetisor am ajuns la panourile care ne directionau spre coloanele de bazalt asa ca am decis sa ne indreptam spre ele.
     De la indicator pana la zona coloanelor, drumul este acoperit cu pietris dar este acceptabil asa ca, daca dorit, puteti sa va deplasati cu masina iar apoi "per pedes" pentru maxim 5 minute.
    Totusi, noi am inceput cu vulcanul inactiv pentru ca el a fost cel care ne-a starnit curiozitatea. E foarte usor de localizat. In momentul in care ajungeti in zona care indica directia coloanelor de bazalt, mai urcati putin (aproximativ 5 metri) pe drumul principal. Parchati masina si  si daca va uiti in dreapta, in zare, o sa-l zariti. In cazul in care nu va atrage atentia, daca "focalizati" putin, zariti un panou indicator din lemn care e destul de inalt (bine, pe el nu o sa gasiti nimic dar noi dupa el ne-am ghidat).
      De cum pasesti in zona in care se afla, peisajul te lasa fara cuvinte. Desi a erupt in urma cu aproximativ 10000 ani, si zona a mai fost si exploatata in trecut, totul arata ca si cum vulcanul ar fi fost activ destul de recent. Nuantele sale rosiatice, jocul de culori, totul te duce cu gandul la o excursie pe o alta planeta. E minunat!







    Dupa ce ne-am plimbat prin toate zonele de acces si l-am admirat din toate unghiurile posibile si imposibile, ne-am indreptat spre coloanele de bazalt. Drumul este usor si singura problema pe care am avut-o a fost cu temperaturile ridicate care ne-au facut sa tooot pufaim. In momentul in care ajungeti la bifurcatia care indica spre coloanele de bazalt/Lacul de smarald puteti sa parcati deoarece drumul este blocat cu bolovani. Mergeti la pas inca vreo zece metri dupa ce treceti de bolovanii respectivi iar apoi, pe dreapta veti zari si coloanele sugubete.
   Peisajul este deosebit  (in ciuda faptului ca peretele in sine este destul de mic comparativ cu craterul vulcanului pe care il vizitasem cu cateva minute in urma) iar rocile, formate din racirea lavei bazaltice te duc cu gandul la zidurile unei cetati romana (este posibil sa fie doar parerea mea). 



    De asemenea, in zona poate fi vizitat si lacul de smarald, care este impresionant dar pe care noi nu am reusit sa il "bifam" deoarece eram intr-o cursa contra cronometru si ne-am temult de distanta. Ei bine, am aflat de la o localnica, ca distanta era foarte mica asa ca daca ajungeti prin zona, bifati-l voi si pentru noi. Am auzit ca e tare frumos!
     La intoarcere, am vizitat si castelul Sukosd-Bethlen.
    "A fost construit în 1624 de familia grofului Istvan Sükősd, pe domeniul primit de acesta de la principele Gabriel Bethlen. Zidurile inchideau o incinta rectangulara intărita la colturi cu bastioane circulare. In ciuda aspectului de cetate, constructia a fost in primul rand o resedinta nobiliara luxoasa și confortabila, fortificata totusi pentru a face fata unei eventuale navaliri turcesti, dar mai ales pentru a rezista rascoalelor taranesti. (sursa aici)."
    Ce parere ne-am facut despre acest castel. Sincera sa fiu... cunoasteti expresia: Afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul?
     Ei bine, cam asa si aici. Din exterior ni s-a parut ca o sa intram intr-un castel care arata bine dar, din pacate, interiorul sau lasa de dorit. Curtea nu este ingrijita iar buruienile destul de mari te cam fac sa regreti ca porti sandale dar acesta este un aspect minor. 
     Odata ce intri in castel constati ca pasesti intr-un santier sau aceasta este impresia pe care am avut-o. Sape de beton, cabluri prin care urmeaza sa fie introdus curent electric... Acum, daca e sa privim jumatatea plina a paharului pot sa spun ca: scarile sunt noi si avem acces pana sus in turnul castelului de unde putem admira privelistea, o parte din castel este renovata si din ce am observat se incearca pastrarea arhitecturii. Sunt curioasa cum va arata cand va fi gata. Sper doar sa nu fie transformat in restaurant sau ... altceva.








    Doresc sa va mai spun doar ca am fost incatati de descoperirea facuta, un coltisor ascuns al Romaniei care ascunde atat de multe comori. Daca ajunteti prin zona, vi-l recomandam cu drag!
    Cam atat pe ziua de azi. 
    Sper ca nu v-am plictisit si ca v-a placut postarea de azi. Acum, ca de obicei va intreb: Poftiti la.... Racos?

Kiss Kiss Dee
    

You Might Also Like