Poftiti la... Varful Cheia Bandei?

duminică, august 16, 2015 bydee-make-up 0 Comments

Hello hello,

    In ultimii ani, miezul lui iulie ne face sa ne indreptam atentia spre munte, spre frumusetea si  racoarea sa. Si cum 2015 nu a facut exceptie, iata-ne pornind spre o noua destinatie, primul nostru varf.
   Intr-o zi de joi ne-am decis! De fapt, sincera sa fiu, eu am fost cea care s-a hotarat (Marius voia sa mergem la Fereastra Mare a Sambetei si apoi sa urcam in alta directie). Stateam amandoi in fata hartii si ne gandeam incotro sa ne indreptam. La un moment dat, vad un traseu, bulina rosie care nu parea prea dificil. Am zis ca asta e varinta castigatoare si am asteptat cu nerabdare zorii zilei de sambata.



    Plecarea  a fost dimineata  la ora 7 fara cateva minutele iar pe traseu am pornit in tromba in jurul orei 8:30. Nu ne mai aminteam exact unde am parcat data trecuta dar ne doream sa ajungem cat mai repede la Cabana Valea Sambetei. De la locul in care parcasem pana la cabana am facut vreo 1.5 ore (v-am spus ca am plecat in tromba...) si de-acolo, inainte cu vant in panze! 




    Traseul are marcaj triunghi rosu (este cel care se indreapta spre Fereastara Mare) de la inceput pana la bifurcatia in care optam pentru Varful Cheia Bandei.
     Totul decurge conform planului. Ne si miram deoarece ni se pare ca toate planetele s-au aliniat perfect. Dupa ce terminam prima parte a traseului si ajungem la bifurcatie ne dam seama ca ne-am entuziasmat puutin cam repede.
    Treseul bulina rosie, cel pe care inaintam cu greu se afla intr-o vale, poteca nu era batatorita absolut deloc iar noi ne luptam cu ragaliile. Imi spuneam Da Doamne sa nu patim ca si in cazul traseului de la cascada Racorele!



    Incet, taras grabis ajungem in zona unui nou indicator. Indicator e mult spus deoarece niste romani binevoitori au rupt indicatoarele iar acestea zaceau pe jos... Cel cu varful Cheia Bandei era rupt (adica masacrat, rupt in doua) si ne intrebam daca am facut alegerea corecta. Ma uit la Marius, el se uita la mine si ne hotaram sa continuam aventura. Bulina rosie era acoperita de tufe de bujori iar singurele noastre repere erau tevile indicatoarelor pentru marcajele de iarna (niciodata nu le-am apreciat mai mult decat acum...). 
    Caldura, urcus, traseu marcat din loc in loc... Incetisooor....
    La un moment dat observam ca pietrele din jurul nostru nu mai sunt marcate iar marcajele pentru zapada au disparut. Offf...Se intampla din nou...
    Dupa un moment de respiro, analizam harta, dau un search pe google care nu-mi ofera informatii, doar foarte putine poze (Marius ma avertizase ca nu voi gasi nimic) ne decidem sa inaintam. Daca e varf, doar cel de deasupra noastra poate sa fie si continuam atata timp cat putem zari marcajul pe care l-am lasat in urma. Cu capu-n pamant urmarind pietre, marcaje, orice, inaintam tiptil....
    La un moment dat, Marius imi spune ca a vazut un marcaj. Imi ridic privirea cu speranta unui milog si zambesc. Daaa... il vad si eu!
    Cu un boost de energie continuam urcarea iar in momentul in care ajungem la el constatam ca exista si o poteca. Zau ca nu stiu cand si de unde a aparut. Urcusul devine din ce in ca mai intens dar noi nu renuntam. Inaintea ultimei bucatele facem o pauza, ne enrgizam si ne echipam bine, bine. Vantul incepe sa bata din ce in ce mai tare si temperaturile incep sa scada. Suntem aproape....




    Continuam urcusul care te face sa simti ca ai plamani si inima si ca functioneaza. Si cum mai functioneaza.... Oricum, cand ajungem in varf uitam de tot. E atat de frumoooos!





    Am cucerit primul nostru varf (2398m) si suntem mandri de noi! E ora 15:00 iar noi chitaim cu veselie. Nu se vede tipenie de om, e liniste si tot ce auzim e suieratul vantului si cate un tril de pasarele. E frumos....





    Muntele pare captusit cu plus de la aceasta distanta si ne uitam la el hipnotizati. E frumos....








    Dupa ce-l imortalizam din toate pozitiile si in toate modurile alegem sa ne intoarcem prin Fereastra Mare a Sambetei. Cum sa o ratam? Gasim poteca, gasim indicatorul (30 de minute) si ne continuam traseul de creasta pe banda rosie. V-am mai spus ca e frumoooos?
    Bujori proaspeti si rozalii ne intampina la tot pasul iar floricelele galbui contrasteaza cu intensitatea nuantei de roz intens.




     Ne continuam usor coborarea, in pas de plimbare iar la fereastra mai facem un mic popas ramanand in aceeasi stare halucinanta. Romania este magica!
    Chiar daca nu ne mai vine sa plecam ne hotaram sa "intindem pasul" deoarece e aproape 17:00 iar coborarea nu este prea usoara. Incetisor, pe poteca pietruita ne intoarcem pe triunghi rosu pana la masinuta care ne astepta cuminte. Tot 3.5 ore am facut la coborare dar nu ne-am grabit. Ne-am intiparit pe retina toata minunatia acestei zone si va spun sincer ca a meritat fiecare minutel.
    Romania e frumoasa si merita explorata pas cu pas!

Acestea fiind spuse ...Poftiti la ... Varful Cheia Bandei?

Kiss Kiss Dee
     
   

You Might Also Like