Poftiti la... Varful Vanatoarea lui Buteanu?

duminică, octombrie 04, 2015 bydee-make-up 0 Comments

Hello hello,

    Incetisor, cu pasi marunti am ajuns si la episodul in care va voi povesti cate ceva despre un traseu frumos, traseul de la Varful Vanatoarea lui Buteanu.
    A fost o vara calduroasa si in fiecare weekend ne-am fi dorit sa ne refugiem pe un varf de munte sau chiar si mai jos si sa nu mai coboram pana la apus, cand caldura dogoritoare de peste zi va fi doar o amintire. N-am reusit intotdeauna dar, de fiecare data cand am prins un moment prielnic, am profitat fara sa stam pe ganduri.
    Traseul despre care va voi povesti astazi este unul dintre traseele pe care Marius voia sa le bifeze inca de la inceputul carierei noastre de mutnomani amatori. De fiecare data cand spuneam Balea, el spune Varful Vantoarea lui Buteanu, cel mai accesibil traseu spre un varf de peste 2500m. 
    Asa o fi? Hai sa vedem!


     Intr-o dimineata de august (15 august mai exact) ne-am urcat in masina si am plecat repejor spre lacul Balea. Stiam ca va fi o zi aglomerata asa ca n-am pierdut vremea. Tebuia sa gasim un loc de parcare (in cazul in care doriti sa vizitati zona, in special zona Balea Lac, va sugeram sa faceti acelasi lucru pentru ca gasirea unui loc de parcare adevarata provocare) asa ca in jurul orei 8:30 coboram victoriosi din masina, zgribulindu-ne din cauza racorii muntelui. Ce bine era!
    Am admirat zona, am cautat panoul indicator si incetisor am inceput urcarea. Traseul ne era cunoscut pana in Saua Caprei (aici v-am povestit experienta de la Lacul Capra) si stiam ca ne asteapta o urcare mai "hard core" urmand ca dupa aceea sa ne relaxam cu un traseu de 1.5 ore pana la varful mult visat.
    De aceasta data urcarea nu ni s-a mai parut la fel de dificila, gafaielile n-au mai fost la fel de puternice iar in momentul in care am ajuns in Saua Caprei am zambit mandri de noi: Incepem sa avem experienta!
    De la distanta, am admirat si Lacul Capra o frumusete ascunsa in creierii muntilor si am inceput suisul lin. 



    Traseul e usor, frumos, o plimbare pe care o puteti face si cu cei mici (in cazul in care aveti) pana la ultima parte a traseului - ultimele 5 minute.




    Partea mai dificila (cea care mi-a placut cel mai mult) este chiar la sfarsit pentru ca nici varful nu se lasa cucerit asa, cu una cu doua. Tebuie sa te cateri putin, daca ti-e frica de inaltime acum ai ocazia sa-ti infrunti demonii dar incet si cu rabdare ajungi la varful mult visat. Imi amintesc si-acum de o domnisoara care spune ca-i tremurau genuchii in momentul in care a ajuns in zona X. Dar a reusit, cred ca a fost foarte mandra de ea. Merita!



Panorama... un vis!




   Busted! Shoefie-maniaca in actiune!


    Dupa ce am admirat peisajul, am vazut ca lumea se indreapta spre un alt varf, Varful Capra - 2484 m. Hop si noi, ca timp avem!


    In doi timpi si trei miscari am mai reusit sa cucerim un varf iar apoi, dupa ce am auzit cateva tunete pe fundal, ne-am reintors la cabana. Desi presimteam ca n-o sa avem parte de ploaie (nu puteam sa fim chiar atat de ghinionisti avand in vedere experienta anterioara) am decis ca ar fi mai bine daca nu ne-am asuma niciun risc asa ca am ajuns cu bine jos.


    A fost o experienta extraordinara, ne-am relaxat, ne-am bucurat de tot ceea ce am admirat iar in cazul in care va doriti sa parcurgeti un traseu frumos si destul de usor, vi-l recomand cu drag chiar si acum, in octombrie. Privelistea este cea care iti taie respiratia, nu efortul, asa ca va spun cu mana pe inima ca merita!
    Acestea fiind spuse... Poftiti la... Varful Vanatoarea lui Buteanu?

Kiss Kiss Dee
     
    

You Might Also Like