Poftiti la... Varful Batrana?

duminică, noiembrie 15, 2015 bydee-make-up 0 Comments

Hello hello,

    Iata ca a venit randul unei noi aventuri pe munte, mai scurta ca de obicei. Ne-am fi dorit ca zilele sa nu se micsoreze si toamna sa ramana la fel de blanda si senina dar, din pacate nu avem cum sa influentam vremea. In ultima zi a lui octombrie ne-am propus sa evadam intr-un loc pe care nu-l mai vizitasem dar pe care doream de ceva vreme sa-l bifam.


    Desi citisem pe mai multe bloguri ca Varful Batrana e doar o piatra, ne-am dorit sa il vedem live si in direct asa ca, ne-am infofolit (mai ales eu) iar la ora 9:00 plecam de acasa cu directia Paltinis. Am ajuns destul de repede, drumul nu era aglomerat, am parcat vis-a-vis de partia de ski si am inceput aventura. 
    Am inceput urcarea brusc pe traseul triunghi rosu, direct pe partia de ski si apoi, la dreapta. Am continuat traseul pe drumul forestier care ne duce la Poiana Muncel (puteti sa mergeti fie pe drum fie prin padure fiindca la un moment dat traseul se strecoara prin padure dar distanta e similara ) unde de la indicatoare am continuat inainte. Daca sunteti pentru prima data in zona o sa fiti putin debusolati deoarece nu o sa gasiti marcajul banda rosie, cel care ne duce la destinatie dar.... mergeti drept inainte pe drumul forestier iar dupa ce padurea ingradita se va termina, veti observa un drum la dreapta, unde apare si marcajul care ne intereseaza.
    Pe banda rosie, inainte, prin padure, inaintam voiosi! In linistea padurii se aude sunetul drujbelor manuite de oameni "harnici" care profita de ultimele zile frumoase de toamna. Oftam, dezbatem subiectul dar nu ne abatem din drum. Dupa o ora, iesim de padure si ne continuam traseul. Uimiti de frumusetea peisajului ne deplasam incetisor exclamand ca Romania e tare frumoasa si n-ai cum sa n-o iubesti.


    Traseul? Usor, de plimbare, perfect pentru o zi de toamna. 


    La un moment dat zarim si varful sugubet si ne intrebam dac-o semana cu batranica. Hmm... sa-l admiram putin. Da, el e! 



     Dupa ce il cucerim constatam cu stupoare ca e ora 12:30 si ca nu vrem sa ne intoarcem acasa, e prea devreme asa ca ne continuam traseul pe banda rosie.


    Incetisor, relaxati, ajungem in Saua Serbanei la un indicator care ne anunta ca pana la Varful Cindrel mai avem aproxim 1.5 ore. Ne uitam la ceas, ne privim conspirativ: Este 13:30. Mai mergem pana la 14:00 si vedem unde ajungem.


    Ne lansam intr-o cursa nebuna, o semi alergare montana si la ora 14:00 alegem sa ne prelungim traseul cu inca 30 minute. Fix, nu mai mult, pentru a nu ne prinde inserarea pe drum. 



    Ajungem pe Varful Canaia si constatam ca nu avem cum sa bifam Cindrelul. Daca am mai fi avut o ora... 




   Admiram peisajul, minunat, iar vantul ne impinge inapoi spre casa. 


      E frumos, suntem obositi, dar nu suntem tristi. Am ajuns mai departe decat ne propusesem, traseul este mai mult decat usor iar peisajul de poveste. 




      Ne indreptam sprinteni spre masina, zambim si ne pregatim planul de atac pentru 2016. Acesta va fi primul nostru traseu! Pic-cic am zis!
     Am ajuns la masina in jurul orei 17:30 si ne-am felicitat pentru alegerea facuta. A fost o experienta extraordinara, in ciuda vantului necrutator pe alocuri (am avut noroc cu gecile care ne-au protejat) si in cazul in care va doriti sa parcurgeti un traseu usor, sa va bucurati de aer curat si de frumusetea muntelui, vi-l recomandam cu cel mai mare drag.
    Asadar si prin urmare, revin cu eterna intrebare: Poftiti la... Varful Batrana sau pofititi la... Varful Canaia?

Kiss Kiss Dee
     

You Might Also Like