Despre dragoste, in cateva cuvinte
Hello ladies,
Toata lumea stie ca dragostea imbraca nenumarate forme si putem sa profitam de frumusetea acestui sentiment in nenumarate moduri. Deoarece astazi este 8 Martie, am decis sa-mi pun sufletul pe tava si sa va vorbesc putin despre dragostea vietii mele, bunica mea.
Cred ca relatia dintre nepoti si bunici este o relatie care nu are termen de comparatie. Ei sunt cei care isi sacrifica timpul liber in momentul in care parintii merg la serviciu, delegatii, petreceri &co, ei isi rasfata nepotii cu tot ce au mai bun, ei suporta crizele existentiale ale adolescentei. Cum sa nu-i iubim?
Eh, poate ca mai exista si exceptii de la regula dar ele nu-si au locul in cadrul postarii de azi. Azi, mamamare a mea e in centrul atentiei!
In momentul in care am facut fotografiile pentru aceasta postare, m-a intrebat care e scopul lor. I-am spus ca vreau sa ii dedic o postare pe blog. Serios? Despre mine? Nu realizeaza cat de pretioasa e!
In momentul in care am facut fotografiile pentru aceasta postare, m-a intrebat care e scopul lor. I-am spus ca vreau sa ii dedic o postare pe blog. Serios? Despre mine? Nu realizeaza cat de pretioasa e!
De fiecare data cand merg acasa ma bucur ca o gasesc la fel de vesela, energica si plina de viata. Ma rasfata cum stie ea mai bine si ma incarca cu multa energie pozitiva.
Are mereu la ea o vorba buna, un gand frumos care ma ajuta sa trec peste greutatile cotidiene.
Uneori ma amuza enorm pentru ca este o femeie deosebit de puternica, nu se plange niciodata indiferent de durerile pe care le are dar se intristeaza enorm daca aude ca eu am avut o zi grea (si uneori o fac mai des decat permite legea).
Adesea imi povesteste cate ceva despre viata ei, care nu a fost deloc usoara dar niciodata nu isi aminteste lucrurile mai putin placute. Sau daca o face le imbraca intr-o asa maniera incat la sfarsit, totul se termina in cel mai optimist mod. Mi-as dori ca dintr-o zi sa reusesc sa ii dedic o carte pentru ca viata ei e demna de un roman (sau chiar mai multe) care ar putea să concureze fara nicio problema cu cele scrise de Kate Morton.
Fiica de chiabur, nascuta în 1930, trecuta prin razboi, prin cruzimea regimului comunist care prin ambitie si determinare, reuseste. Mereu ma gândesc la ea in momente grele, v-am mai spus, nu?
Dar, nu va mai spun nimic, pentru ca stiti ca nu-mi plac spolier-ele asa ca va trebui să aveti rabdare pana in momentul in care o voi scrie.
Totusi, as putea sa va spun ce am invatat de la ea. O sa incerc sa nu va plictisesc si imi doresc sa finalizez aceasta postare, fara sa incep sa plang prea tare. Nu cred ca o sa resusesc dar, o sa incerc.
Mi-a spus mereu sa fiu cinstita si sa nu fac compromisuri pentru a obtine ceea ce imi doresc. Zambesc in momentul in care imi amintesc una dintre peripepetiile ei, in care nu a acceptat un post la care era repartizata pentru ca nu si-l dorea si pentru ca stia ca merita mai mult deoarece terminase scoala pe locul 1. Ambtioasa si mereu cu nasul in vant mamamare a mea! Asta am invatat si eu si imi doresc sa reusesc sa fiu mereu darza, asa cum ma sfatuieste mereu.
Chiar daca uneori ma mai las prada sistemului, nu renunt niciodata la principiile adanc inradacinate.
Ea mi-a deschis apetitul pentru lectura, citindu-mi o multime de povesti si conducandu-ma cu tact spre Ispirescu, Creanga si multi altii pentru ca mai tarziu sa dezbatem o multime de subiecte care mai de care mai controversate si sa ne imprumutam o multime de carti.
Ea mi-a deschis apetitul pentru lectura, citindu-mi o multime de povesti si conducandu-ma cu tact spre Ispirescu, Creanga si multi altii pentru ca mai tarziu sa dezbatem o multime de subiecte care mai de care mai controversate si sa ne imprumutam o multime de carti.
Frumoasa si mereu cocheta, m-a invatat sa am grija de mine si de tinutele mele. Chiar si acum, la aproape 86 ani o mai vad purtand pantofi cu toc (pentru ca doar cu tocuri poate sa aiba postura aceea dreapta si eleganta) iar ritualul de rasfat de dimineata, e sfant. Gimnastica, creme, uleiuri si tot ce tine de aspectul nostru? Da, zilnic! Iar cand mai merg pe-acasa, mastile de fata sunt pe primul loc. Ne place sa incercam retete noi si sa observam rezultatele.
M-a invatat sa am grija de sanatatea mea, sa incerc sa mananc cat mai sanatos, sa ma vitaminizez si de fiecare data cand vorbim ma roaga sa nu ma mai stresez. Nu-i chiar atat de usor... dar ma straduiesc sa fiu mai calma, bine?
Nici ea nu e o fire linistita, asa ca pot spune ca o mostenesc si zau ca mi-ar placea ca la varsta sa (sau macar jumatate din varsta sa), sa beneficiez de aceeasi energie.
Nici ea nu e o fire linistita, asa ca pot spune ca o mostenesc si zau ca mi-ar placea ca la varsta sa (sau macar jumatate din varsta sa), sa beneficiez de aceeasi energie.
Chiar daca nu i-a reusit, a incercat sa-mi dezvaluie tainele crosetatului si ale cusutului dar, fara succes. In schimb, dupa ce am mai crescut m-a invatat sa gatesc o multime de bunatati. Da, cum sa nu ii fiu recunoscatoare?
Si nu in ultimul rand, m-a invatat sa fiu cumpatata. Chiar daca uneori sunt catalogata drept zagrcita, imi place sa analizez de mai multe ori si sa achizitionez o singura data. Incerc sa fac cumparaturi inteligente si am grija ca in pusculita mea sa se gaseasca mereu ceva asa "pentru zile negre". Acest principiu m-a ajutat pana acum si n-o sa renunt la el niciodata asa ca, multumesc mamamare!
De fiecare data cand o vad, imi vine sa-i sarut mainile care au avut atat de multa grija de mine si sa o imbratisez fara sa ma mai opresc. O iubesc atat de mult incat de fiecare data cand ma gandesc la ea, simt cum imi creste inima de fericire pentru ca stiu ca e acolo. In acelasi timp, sufar la gandul ca "intr-o zi".... dar incerc sa il alug rapid.
Ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru ca are grija de ea si o mai lasa sa-mi fie alaturi si sper ca multi ani de acum inainte sa afirm acelasi lucru.
Si nu in ultimul rand, m-a invatat sa fiu cumpatata. Chiar daca uneori sunt catalogata drept zagrcita, imi place sa analizez de mai multe ori si sa achizitionez o singura data. Incerc sa fac cumparaturi inteligente si am grija ca in pusculita mea sa se gaseasca mereu ceva asa "pentru zile negre". Acest principiu m-a ajutat pana acum si n-o sa renunt la el niciodata asa ca, multumesc mamamare!
De fiecare data cand o vad, imi vine sa-i sarut mainile care au avut atat de multa grija de mine si sa o imbratisez fara sa ma mai opresc. O iubesc atat de mult incat de fiecare data cand ma gandesc la ea, simt cum imi creste inima de fericire pentru ca stiu ca e acolo. In acelasi timp, sufar la gandul ca "intr-o zi".... dar incerc sa il alug rapid.
Ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru ca are grija de ea si o mai lasa sa-mi fie alaturi si sper ca multi ani de acum inainte sa afirm acelasi lucru.
Oh, imi doream sa scriu o postare scurta si simpatica si iata ca am ajuns la un mic eseu. Asta mi se intampla de fiecare data cand vorbesc de ea, pentru ca asa e cand vorbesti despre dragostea vietii tale. Nu te poti opri!
Acum va las, ma pregatesc sa o sun (da, e la fel de matinala ca si mine - am stiut eu pe cine sa mostenesc) si sa-i urez tot binele din lume!
Acum va las, ma pregatesc sa o sun (da, e la fel de matinala ca si mine - am stiut eu pe cine sa mostenesc) si sa-i urez tot binele din lume!
La multi ani bunicilor care inca mai fac parte din viata noastra!
La multi ani mamelor care sunt mereu acolo, cu o vorba buna si cu un sfat binevenit!
La multi ani tuturor femeilor!
Kiss Kiss Dee
La multi ani mamelor care sunt mereu acolo, cu o vorba buna si cu un sfat binevenit!
La multi ani tuturor femeilor!
Kiss Kiss Dee
.JPG)
.JPG)
.JPG)
