Poftiti la... Varful Chica Fedelesului?

sâmbătă, martie 05, 2016 bydee-make-up 0 Comments

Hello hello,

    Mare bucurie, mare! Prima drumetie din 2016 a fost bifata mai repede decat ne-am fi imaginat!
    Totul s-a petrecut rapid, un telefon, o propunere si inceputul aventurii a fost stabilit. Am primit un telefon de la Deena care m-a intrebat daca n-am dori sa-l insotim pe domnul sau pe un traseu de munte. Pai, mai intrebi? Normal ca vrem! Si asa a inceput totul.


    In zorii unei duminici frumoase, ne-am adunat trupa si am plecat spre Turnu Rosu cu planuri mari.
    Despre traseul pe cruce rosie, v-am mai povestit si in aceasta postare, in care va dezvaluiam misterele traseului Turnu Rosu - Chica Pietrilor.
    Asa cum ne asteptam, prima jumatate de ora a fost putin cam ucigatoare, deoarece eram destul de infofoliti iar perioada de hibernare si-a cam spus cuvantul in privinta conditiei fizice pe care n-o mai aveam dar nu am renuntat. Ne-am tras sufletul si am continuat.


    Temperaturile erau placute si am simtit racoarea muntelui doar in momentul in care am ajuns in zona de creasta. Acolo, fulguia incetisor si totul arata incredibil.


     Ne-am miscat destul de rapid iar in momentul in care am ajuns in zona Chica Pietrilor am zambit. O sa ajungem la destinatie! Totusi, vantul aprig specific zonei incerca sa ne convinga sa abandonam.




     Nu-i nimic, glugile pe cap si da-i inainte. Si probabil ca am fi mers mult si bine daca nu am fi ajuns in zonele cu zapada viscolita, inghetata si total neprietenoasa. Pentru mine, acesta a fost un adevarat exercitiu de echilibru deoarece mi-era teama ca nu cumva sa alunec si sa patesc vreo nepatita iar apoi sa regret. Am incetinit si cu mare atentieam continuat traseul. Daca am fi avut echipament corespunzator... totul ar fi fost floare la ureche.



     Am zarit varful, ne-am gandit la o multime de metode prin care am fi putut ajunge sa-l cucerim si pana la urma am reusit. Baietii au fost mai indrazneti si au luat-o inainte iar eu, sontac-sontac prin tufe de rhododendroni si alene pe zapada, am ajuns.


     Am fost ata de mandra de noi incat nici nu va puteti imagina! Sus - 1819m, vantul era mai mult decat fioros, fulgii ne invaluiau cu dansul lor nervos dar noi nu mai aveam ochi decat pentru peisajul feeric 100% romanesc.



    Incredibil, dar adevarat! Un vis!
     Dupa ce am imortalizat cateva peisaje si am servit un ceai delicios, cald si dulce ne-am intors tiptil spre masina.


    Intoarcerea nu a fost chiar atat de chinuitoare pe cat m-as fi asteptat si m-am bucurat enorm ca am decis sa facem acest traseu.


    A fost excelent! Ne-a placut la nebunie si am repeta experienta fara sa stam pe ganduri.
    Chiar si acum stau si ma gandesc cat timp am pierdut fugind de iarna, zapada si frig, fara sa imi dau seama ca tara noastra e frumoasa indiferent de anotimp si de culoarea covorului care o acopera. Oricum, ma bucur ca am reusit sa prind curaj si sa ma aventurez in fara frica in escapade de acest gen. Experientele sunt inedite si zau ca merita!
    Acestea fiind spuse, poftiti la... Varful Chica Fedelesului?

Kiss Kiss Dee

You Might Also Like