Recenzie: Cel care ma asteapta - Parinoush Saniee

duminică, martie 27, 2016 bydee-make-up 0 Comments

Hello ladies,

    Trebuie sa recunosc ca, pana de curand,  lecturile care aveau ca subiect orice tinea de ceea ce se intampla in Orientul Mijlociu nu faceau parte din zona mea de interes. Mi-era teama ca o sa am de-a face fie cu basme ireale, fie cu lecturi foarte dure.Totul a inceput cu Vanatorii de zmeie, o carte curtremuratoare care m-a impresionat atat de mult incat wishlist-ul meu a explodat. Acum, lista mea e in continua crestere, o multime de autori imi starnesc curiozitatea iar Parinoush Saniee mi-a atras atentia dupa ce am inceput sa ii "analizez" activitatea.
   La primul click, in libraria online pe care o frecventez, la sectiunea beletristica m-a intampinat Cel care ma asteapta iar titlul mi s-a intiparit in minte atat de profund incat in momentul in care am plasat comanda, m-am indreptat direct spre ea fara sa stau pe ganduri. O singura fraza m-a convins, pentru ca, dupa cum stiti, nu agreez spoilerele: Roman de doua ori interzis de regimul iranian, Cel care ma asteapta a cunoscut peste douazeci de editii succesive dupa publicarea sa, in 2003.
    Aha, deci avem de-a face cu un subiect controversat care s-a vandut extrem de bine. Ok, sa vedem despre cine e vorba in propozitie!
    Chiar daca in colet se mai afla un titlu dupa care suspinam de multa vreme, am decis sa ma delectez cu lectura cartii despre care voi incerca sa va povestesc cate ceva in randurile de mai jos.


    Romanul nostru prezinta viata unei femei din Iran, iar totul debuteaza in 1979, cu o actiune care te tine pe jar inca de la primele randuri. Tanara Masumeh, reuseste sa isi convinga tatal sa o inscrie la scoala, un lucru caruia nimeni nu ii daduse importanta deoarece in cultura lor, rolul femeii este oricare altul decat cel de a avea studii. Ea insa, este convinsa ca destinul sau e altul, ca poate sa obtina mai mult de la viata.
   Familia sa, modelul tipic, are totusi ceva diferit. Un tata care vede potentialul sau dar ii este foarte greu sa  ii inteleaga dorintele si bineinteles, sa i le respecte. Pana la urma decide sa ii ofere doza de incredere de care avea nevoie si asa incepe povestea noastra.
   Masum incepe scoala, reuseste sa-si faca si o prietena, Parvaneh si incepe sa observe multe diferentele de cultura dintre familia sa si familia prietenei sale. Pe cand ea trebuie sa fie atenta la fiecare gest, prietena sa se bucura de o libertate absoluta si o incredere nemarginita din partea parintilor sai. In taina si ea isi doreste sa aiba parte de acelasi tratament din partea familiei sale dar din pacate fratii sai sunt extrem de violenti si nu o inteleg, mama sa le da dreptate iar tatal sau incearca sa ramana impartial.
    Totul pare sa mearga struna dar sa nu uitam ca avem de-a face cu o drama (acum pot sa spun ca e vorba de o succesiune de drame), iar aceasta debuteaza cu primii fiori ai dragostei, cand il intalneste pe Saeid iar cuvintele nu isi mai au rostul. Fratii sai, afla de mica scanteie si pentru ca fenomenul sa nu ia amploare rezolva problema in stilul care-i caracterizeaza pe barbatii din aceasta zona. Si asa incepe lantul intamplarilor mai mult sau mai putin fericite.
    Chiar daca stie ca nu a gresit cu nimic, Masum isi accepta soarta fara sa mai aiba nicio pretentie, iar cu viteza unui fulger este casatorita iar viata sa incepe sa capete nuante pe care nici nu le-ar fi visat.
    Deja mi se pare ca v-am impartasit prea mult din actiunea acestei carti si desi mi-am dorit sa intru in detalii cat mai putin, nu am reusit sa ma abtin. Este o carte atat de buna incat nu-ti vine sa o lasi din mana. Explicatia pentru ca a durat o saptamana pana sa o termin e... viata. Cand am de-a face cu lecturi atat de bune, zau ca as pune totul pe pauza si as citi fara sa mai iau in considerare si factorii externi. Din pacate asa ceva nu este posibil asa ca m-am bucurat de ea in doze atent portionate dar am savurat-o pana la ultima pagina.
    Dupa cum va spuneam, avem de-a face cu o succesiune de drame si da la un moment dat chiar si eu ma intrebam Zau, cat mai poate sa reziste? dar scriitura e atat de realista incat nu ti se pare ca ai de-a face cu povesti exagerate. Nu, este vorba despre viata, cu bune si rele, cu scurte episoade de fericire pe care uneori ajungi sa le traiesti cu teama, intrebandu-te ce va urma dupa aceea.
    Daca va faceti in probleme in privinta celor 444 de pagini in care este relatata intreaga aventura, va spun sa aveti incredere pentru ca Cel care ma asteapta este scrisa atat de bine incat nici nu va veti da sama cand veti ajunge la sfarsit.
     Nu stiu daca concluziile de final isi au rostul in povestea noastra deoarece am laudat atat de mult aceasta carte incat nu cred ca mai are rost sa va spun ca m-a impresionat. Da, Masumeh a castigat respectul si empatia mea si chiar daca mi-a fost greu, i-am inteles si respectat deciziile (daca veti citi cartea, veti intelege si aceasta concluzie).
    Acum pe lista mea se afla si Tatal celuilat copil si abia astept sa o bifez. 
   Voi ati citit aceste carti? 

Kiss Kiss Dee

You Might Also Like