Poftiti la... o plimbare prin Bucegi (Babele-Sfinx-Varful Omu-Varful Ocolit)?

duminică, august 28, 2016 bydee-make-up 0 Comments

Hello hello,

     Iata ca a venit timpul sa va povestesc cate ceva despre primele noastre aventuri in frumosii munti Bucegi. De cativa ani buni ne propusesem sa le facem o vizita dar de fiecare data intervenea ceva. Ajunsesem sa cred ca planetele nu se vor alinia niciodata si preferam sa nu-mi fac planuri pentru ca apoi sa ma intristez. Totusi, in vacanta din acest an, dupa ce ne-am dat seama ca ne-am trezit prea tarziu pentru a ne face planuri pentru cateva excursii in Retezat ne-am spus ca poate ar fi timpul sa mai facem o incercare. 


     Am gasit cazare, am inceput sa ne facem planuri timide iar eu, incercam sa nu entuziasmez prea tare si sa supar zeii. Exagerez putin dar recunosc ca mi-a fost teama.
    Cu temele partial facute intr-o dimineata, pe racoare, am plecat cu directia Sinaia. Zambete, entuziasm, optimism si speranta ca prognoza meteo se va mai imblanzi (se anuntau averse si combinatia cu muntele nu una tocmai fericita). Cand am ajuns la destinatie, proprietara locaiei in care ne-am cazat ne-a spus sa nu ne facem probleme deoarece n-a mai plouat de foarte mult timp iar cei de la meteo o cam dau in bara in ultima perioada. Ok....
      Ne-am tras sufletele dupa un drum de cateva ore, ne-am uitat la ceas si-am spus ca merita sa incercam un traseu scurt, ca pentru prima zi. Drumul spre Targoviste se intindea in fata noastra asa ca, Transbucegi-ul (va mai amintiti de primul nostru trips bucket list?) a fost primul bifat pe lista iar directia noastra a fost spre Cabana Piatra Arsa si apoi pe jos pana unde ne va permite lumina zilei.
     Am fost uimiti de calitatea drumului (prima portiune este mai rea dar apoi.... ca-n palma) si am inceput sa urcam voiosi, sperand ca traficul sa nu fie prea amenintator. Am avut noroc deoarece in jurul orei 12 lumea nu mai urca la deal asa ca ne-am bucurat de peisaj fiind in acelasi timp atenti la drum. 
     Drumul este bine semnalizat daroricum si gazda noastra ne daduse cateva indicatii de orientare. Practic se merge inainte, la prima intersectie viram la stanga iar la cabana Dichiu, unde drumul se bifurca cotim la dreapta spre cabana Piatra Arsa. Desi am avut emotii drumul a fost usor, nu ne-am ratacit si intr-un final am ajuns in zona amenajata pentru parcare, am lasat masina, ne-am incaltat cu bocancii si-am "taiat-o"!
     Indicatoarele ne-au ghidat spre traseul care duce spre Babe si Sfinx si, cu zambete largi am inceput traseul la care visam de-atata timp. Dupa aproximativ 45 de minute am zarit marea de oameni si apoi pe ele, frumoase si pasnice fara sa tina cont de agitatia din jurul lor. Ne-au primit cu bratele deschise iar noi le-am dat binete, le-am admirat si-apoi ne-am indreptat spre Sfinx.



      Falnic si spectaculos, Sfinxul te face sa-i admiri maretia si sa te tot intrebi cum a reusit natura sa creeze ceva atat de deosebit. 


      Dupa ce am admirat peisajul, ne-am uitat la ceas realizand ca era ora 14:00. Ce e de facut? Hai sa mergem la Omu! Ziua e lunga si n-o sa ne mocaim pe traseu!
     Ne-am hotarat si am plecat rapid pe traseul banda galbena care ne promitea ca in 2.5ore vom ajunge la locatia mult dorita. 
      Traseul este semnalizat excelent iar urcarea e atat de lina incat ajungi sa te intrebi daca esti pe creasta sau la o plimbare pe... faleza. Solul e nisipos si te imbie sa te descalti. Noi am fi facut si acest lucru daca timpul nu ne-ar fi zorit.
     Eh, solul ca solul dar peisajul? Peisajul este fabulos! M-a lasat fara cuvinte, zau asa!



    Mi se parea ca pasesc in alta lume, intr-un loc de basm! E fascinant sa descoperi locurile despre care ai citit atat de mult, pe care le visai si va spun sincer ca pozele sunt frumoase dar in realitate peisajele iti taie respiratia.



    Desi ne-am spus ca vom intinde pasul am ajuns sa ne cascam ochii la fiecare cotitura sa ne bucuram de fiecare coltisor iar traseul a fost parcurs in pas usor, de plimbare. N-ai cum altfel! Trebuie sa te bucuri de fiecare descoperire!


      Dupa aproximativ doua ore am ajuns si la locatia mult visata iar Marius  a afirmat cu hotarare: 
Vreau sa ma fac meteorolog la statia meteo de la Omu! 
Vin si eu! Vin si eu!




     Nu am cuvinte cu care sa va descrie cat de frumos e totul dar incerc sa va demonstrez veridicitatea afirmatiilor mele prin intermediul pozelor.
     Oricum, noi ne-am propus ca pe viitor sa ne petrecem si o noapte la aceasta cabana. E o experienta care merita savurata!
    Si daca tot eram prin zona, am mai cucerit un varf si daca n-ar fi fost atat de tarziu am mai fi hoinarit putin prin zona. Eh... data viitoare!




     Coborarea a fost la fel de usoara si de spectaculoasa iar in momentul in care am ajuns in zona Babelor si a Sfinxului ne-am bucurat si de liniste, admirandu-i in lumina apusului (doua dintre pozele cu care am inceput sunt facute la intoarcere).
    Tiptil, ne-am intors la masina fericiti! Am facut-o si pe asta!


      Dupa parerea mea, acest traseu poate fi facut de orice persoana si chiar merita! Nu as merge cu telecabina deoarece imi place sa descopar fiecare locsor care mi se dezavaluie cu fiecare pas pe care-l fac pe traseu.
      Acestea fiind spuse....Poftiti la... o plimbare prin Bucegi?

Kiss Kiss si o duminica de vis!

You Might Also Like