Poftiti la... Varful Negoiu?
Hello hello,
Aceasta vara a fost dedicata aventurilor in varf de munte iar noi ne-am bucurat de fiecare in parte.
Varful Negoiu se afla pe lista noastra de ceva vreme dar nu indrazneam sa depasim faza de plan. Totusi, intr-o seara, pe nepusa masa ne-am decis sa incercam sa-l cucerim. A doua zi, am plecat voiosi si entuziasmati spre Balea Lac, locul de unde pleca traseul banda albastra spre faimosul varf.
Stiam ca va urma un traseu de aproximativ cinci ore (dus), eram pregatiti psihic asa ca am inceput urcarea in jurul orei 9:00. Treseul incepe cu o urcare lina, in paralel cu frumosul lac urmand ca dupa ce viram stanga sa ajungem in zona in care ne mutam tiptil pe banda rosie. De-aici primim informatii clare, 4.5 ore si-l cucerim!
Fara sa stam la pauze continuam relaxati, mirandu-ne de cat de mult poate sa coboare. Eu ii spuneam lui Marius ca intoarcerea va fi dureroasa iar el imi raspunde de fiecare data: De-ar fi asta cea mai mare problema! Hmmm....
Nu ne relaxam prea mult pentru ca la un moment dat observam ca traseul sugubet incepe sa urce din ce in ce mai abrupt iar noi ne spunem: Acum i-acum!
Nu ne relaxam prea mult pentru ca la un moment dat observam ca traseul sugubet incepe sa urce din ce in ce mai abrupt iar noi ne spunem: Acum i-acum!
Zona care ma face sa ma etuziasmez este una dintre zonele in care trebuie sa ne ajutam de cabluri de protectie. Adrenalina la maxim, senzatii de nota 10, zau asa!
Dupa un timp, ajungem la Varful Laitel, un varf care se lasa cucerit destul de usor iar printre norii pufosi incercam sa zarim varful la care visam. Temperaturile incep sa scada, ne echipam, mancam un mic sendvis si continuam. Coboram din nou si pufaim: Ce grea va fi intoarcerea!
Dupa un timp, ajungem la Varful Laitel, un varf care se lasa cucerit destul de usor iar printre norii pufosi incercam sa zarim varful la care visam. Temperaturile incep sa scada, ne echipam, mancam un mic sendvis si continuam. Coboram din nou si pufaim: Ce grea va fi intoarcerea!
Dupa ce reusim sa trecem de o zona plina de pietre inselatoare continuam coborarea si ajungem la Lacul Caltun, o frumusete care n-are cum sa nu te cucereasca. Il admiram tiptil si promitem ca la intoarcere sa ii dedicam mai multa atentie. Din timpul pe care il alocasem traseului se scursesera vreo 4 ore iar noi abia daca trecusem de jumatatea traseului. Ne motivam spunandu-ne ca nu mai avem mult de urcat si continuam urcarea uitandu-ne din cand in cand in urma noastra spre lacul stralucitor.
Urcarea e destul de intensa dar in momentul in care zarim o portiune mai lina ne spunem ca vom profita de ea pentru a e relaxa picioarele. Traseul se indreapta incet si sigur spre Strunga Doamnei - banda galbena (Strunga Dracului este inchisa dar am vazut mai multi turisti care au abordat acest traseu) si noi ne entuziasmam din ce in ce mai mult. Eu vad o noua portiune cu lanturi spre care ma indrept cu sete! O depasim rapid si continuam.... coborarea!
Deja incep sa imi dau seama ca nu avem cum sa ajungem la varf in timpul preconizat iar Marius imi spune zambind: Credeai ca al doilea varf din Romania se lasa cucerit atat de usor? Ii dau dreptate si ma avant cu sete pe banda galbena care promite sa ma duca tot mai sus. Dupa ce incepem urcarea simt ca si muschii mei si-ar dori o pauza dar nu-i las desi in minte am expresia magarusului din Shrek: Are we there yet?
Urcam, urcam si iar urcam si la un moment dat ma uit in sus, vad marea de oameni si-mi spun ca am ajuns pe ultima suta de metri. Si asa e! Dupa o urcare in ritm alert ajungem!
E frumos si mandru dar nici noi nu ne lasam mai prejos. Il fotografiem, ii multumim ca ne-a primit si ne odihnim putin admirand peisajul care iti taie respiratia!
E frumos si mandru dar nici noi nu ne lasam mai prejos. Il fotografiem, ii multumim ca ne-a primit si ne odihnim putin admirand peisajul care iti taie respiratia!
Coborarea nu e tocmai usoara dar cu bateriile incarcate nu mai simtim semnalele de alarma pe care muschii incearca sa ni le transmita.
Trecem rapid de zona lanturilor, ne strecuram printre stanci si ajungem din nou la Lacul Caltun constatand ca e ora 17. La un moment dat, pe traseu, un domn le sugerase unor turisti sa se intoarca pe traseul curuce albastra deoarece este mult mai usor. Consultam harta, ridicam din umeri si ne spunem: De ce nu?
Incepem o coborare destul de abrupta si singurul lucru care ne face sa ne zgribulim este urcarea, pentru ca presupunem ca va urma si aceasta etapa a traseului. Urmarim oamenii de pe traseu si la un moment dat zarim cararea care ne facem sa ne zgribulim, urcare... Mrrrr!
Continuam, ca n-avem ce face!
Desi incepem sa regretam ca am ales aceast traseu, ne propunem sa profitam de frumusetea muntelui si de traseul care se intinde in fata noastra. Cronometram, analizam si continuam!
O noua coborare ma face sa sper ca vom ajunge la capat cand... zarim urcarea finala. O doamna dezanadajduita statea cu capul in maini realizand ce urmeaza, un grup cu doi oameni mai in varsta inainta agale iar noi jucam in hora in care am intrat.
Cu betele infipte in carare, inaintand pe cat de repede puteam incercam sa nu ne gandim la banda rosie care ne-ar fi oferit un peisaj mai deosebit si care ne-ar fi permis sa admiram apusul.
Nu, nu! Continuam! Desi eu imi doream ca la sfarsitul urcarii sa ajungem fix in Transfagarasam stiam ca e doar o fantezie dar, privind jumatatea plina a paharului m-am bucurat de coborarea lina care se intindea in fata noastra.
Nu, nu! Continuam! Desi eu imi doream ca la sfarsitul urcarii sa ajungem fix in Transfagarasam stiam ca e doar o fantezie dar, privind jumatatea plina a paharului m-am bucurat de coborarea lina care se intindea in fata noastra.
Pe pilot automat inainte! Traseul se joaca putin cu nervii nostri deoarece la fiecare cotitura iti spui ca mai ai doar putin si cand colo... continui. Pare un traseu fara final chiar daca zaresti soseaua, zaresti si haul care e intinde in fata ta!
Totusi, la un moment dat vedem luminita de la capatul tunelului. Ajungem pe DN 7, fix in zona tunelului si intram in el! Da, am fost preveniti de toate izurile care ne vor insoti dar nu ma asteptam sa fie chiar asa! Prin fumul degajat de tevile de esapament sprintam pe ultima suta. E greu dar gandul ca-mi voi odihni muschii obositi ma motiveaza sa continui!
Si reusim! Lasam in urma tunelul, zarim masina si zambim! A fost extraordinar dar pe cruce albastra n-o sa mai venim "never-forever"!
Daca sunt mandra de noi? Bineinteles! Nu credeam ca o sa putem sa bifam atat de multe obiective in acest an si totusi am reusit. Nu e un traseu usor, te induce in eroare de mai multe ori dar daca il incepeti dis de dimineata intr-o zi lunga de vara (cu timp frumos, bineinteles) consider ca il puteti finaliza. Aveti nevoie doar de echipament corespunzator, macare, apa si ambitie. Restul vine de la sine si va spun cu mana pe inima ca merita!
Acestea fiind spuse, Poftiti la... Varful Negoiu?
Kiss Kiss Dee
Daca sunt mandra de noi? Bineinteles! Nu credeam ca o sa putem sa bifam atat de multe obiective in acest an si totusi am reusit. Nu e un traseu usor, te induce in eroare de mai multe ori dar daca il incepeti dis de dimineata intr-o zi lunga de vara (cu timp frumos, bineinteles) consider ca il puteti finaliza. Aveti nevoie doar de echipament corespunzator, macare, apa si ambitie. Restul vine de la sine si va spun cu mana pe inima ca merita!
Acestea fiind spuse, Poftiti la... Varful Negoiu?
Kiss Kiss Dee
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.jpg)
