Recenzie: Toata lumina pe care nu o putem vedea - Anthony Doerr
Hello ladies,
Nu stiu voi cum sunteti dar eu, de fiecare data cand descopar mici franturi din carti care abordeaza subiectul WWII, incep sa ma framant si sa-mi spun ca trebuie sa vad despre ce e vorba. Asta am patit si in momentul in care am vazut fotografii cu cartea despre care va voi vorbi astazi raspandite prin retelele de social media. Am fost atat de curioasa incat am inceput sa rascolesc sectiunea de beletristica a librariei online pe care o prefer si nu m-am linistit pana nu a ajuns in posesia mea.
Da, stiu ca am mai spus ca o sa fac o pauza de la cartile cu subiecte de acest gen dar pur si simplu nu am putut sa ma abtin. Spuneti-mi ca nu sunt singura care se confrunta cu acest tip de dependenta!
Dar sa revenim la titlul care astazi se afla sub lumina reflectoarelor! Toata lumina pe care nu o putem vedea atrage atentia cu un titlu interesant, care iti ridica semne de intrebare si te face sa citesti macar cateva randuri din descrierea actiunii sale (daca eu am facut-o sunt sigura ca toti curiosii din zona vor proceda la fel).
Actiunea sa se dasfasoara pe tota perioada WWII si ne poarta in diverse zone ale Germaniei si Frantei astfel incat la inceputul cartii simti ca ai nevoie de un mic indrumar care sa te ghideze printre randuri. Totusi, cu un strop de atentie reusesti sa deslusesti despre cine este vorba in propozitie si care sunt personajele principale.
Marie-Laure este o tanara nevazatoare care traieste alaturi de tatal sau in Paris. Din cauza perioadei in care se afla si a pericolelor care pandesc la tot pasul, se refugiaza in Saint Malo, alaturi de unchiul sau a carui personalite mai dificila incepe sa o desluseasca tiptil, cu rabdare. Tatal sau incearca sa o protejeze, ii ofera colectii de miniaturi ale oraselor in care locuiesc pentru a fi sigur ca ajunge sa cunoasca zona si ca o va pregati pentru tot ce va urma.
De cealalalta parte a baricadei se afla Werner, un tanar orfan extrem de inteligent, pasionat de stiinte exacte si abilitati tehnice native. Acesta traieste alaturi de sora sa Jutta in Zollverein dar datorita cunostintelor sale, ajunge sa studieze la scoala militara Schulpforta. Mica fabrica de nazisti reuseste sa-i contureze ideile dar totusi, in acelasi timp, simte ca ceva nu este corect, ca ceva lipseste din ecuatie. Datorita abilitatilor sale, fiind extrem de iscusint, reusind sa rezolve ecuatii extrem de dificile, sa repare radiouri si sa improvizeze diverse dispotive incepe sa fie din ce in ce mai apreciat pana in momentul in care incepe sa fie vazut ca o amenintare si este trimis la lupta.
Parcursul vietii celor doua personaje sunt prezentate de Anthony Doerr pana la un moment dat in paralel, in diverse perioade incercand sa transmita cat mai mult printr-o scriitura incarcata de metafore dar in acelesi timp destul de rece. Aceasta a fost impresia pe care mi-a lasat-o mie. Usor fortata, dar in acelasi timp interesanta, cartea te poarta peste mari si tari, te face sa stai cu sufletul la gura in momentele in care suspansul ajunge la cele mai inalte cote sau te face sa razi in momentul in care parcurgi randurile care descriu actiunea batranelor din Clubul de Rezistenta.
Pentru mine a fost o lectura interesanta cu un stil diferit fata de tot ceea ce am citit pana acum, pe care am parcurs-o incet, fara graba. Nu vreau sa dezvalui mai mult din actiunea sa pentru ca ideea principala mi se pare cea mai interesanta si mi-ar placea ca voi sa o descoperiti dar inchei cu un citat care mi-a placut la nebunie si pe care vreau sa il tin minte pentru cat mai mult timp: Deschideti ochii si vedeti cu ei tot ce puteti inainte sa se inchida pe vecie.
Kiss Kiss Dee
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.jpg)
